Cum reușesc tardigradele să supraviețuiască în spațiul cosmic?
Tardigradele pot supraviețui în vidul spațial transformându-se într-o structură de sticlă biologică.
Poreclite „urși de apă”, aceste creaturi microscopice intră în criptobioză pentru a supraviețui condițiilor extreme. Ele elimină 97% din apa din corp și își protejează celulele cu un zahăr special care le transformă într-un solid sticlos. Această stare le permite să reziste la radiații cosmice, presiuni extreme și temperaturi de aproape zero absolut. Odată ce ating o picătură de apă, metabolismul lor repornește și revin la viață în câteva minute.
Nerd Mode
Tardigradele au intrat în istoria explorării spațiale în anul 2007 prin misiunea FOTON-M3 a Agenției Spațiale Europene (ESA). În cadrul acestui experiment, specia Richtersius coronifer a fost expusă direct la vidul spațial și la radiațiile UV solare timp de 10 zile. Rezultatele au uimit comunitatea științifică deoarece multe exemplare au supraviețuit și s-au reprodus ulterior pe Pământ.Secretul lor constă în proteinele intrinsec dezordonate (TDPs), care sunt unice pentru acest grup de animale. Atunci când tardigrada se deshidratează, aceste proteine formează o matrice protectoare numită vitrificare, care împiedică degradarea proteinelor vitale și a ADN-ului. Această formă de sticlă biologică stabilizează structura celulară și previne ruperea membranelor în condiții de stres extrem.Pe lângă rezistența la vid, tardigradele pot suporta presiuni de peste 6.000 de atmosfere, adică de șase ori mai mult decât presiunea din Groapa Marianelor. De asemenea, ele pot supraviețui la temperaturi de -272 grade Celsius, foarte aproape de zero absolut, dar și la căldură de peste 150 grade Celsius. Un studiu publicat în revista Nature Communications subliniază că genomul lor conține o proteină specială numită Dsup (Damage suppressor), care protejează fizic ADN-ul împotriva daunelor cauzate de radiațiile X.
Fapt verificat
FP-0005342 · Feb 20, 2026