Heliul este cel mai „asocial” element chimic: acesta nu formează niciodată legături naturale cu alte substanțe.

Heliul este al doilea cel mai abundent element din univers și ocupă prima poziție în grupa 18 a tabelului periodic, cea a gazelor nobile. Configurația sa electronică este 1s², ceea ce înseamnă că singurul său strat electronic este complet ocupat de doi electroni. Această configurație este extrem de stabilă, oferind heliului cel mai mare potențial de ionizare dintre toate elementele cunoscute, de aproximativ 24,59 electronvolți.Din cauza acestei stabilități, heliul nu are afinitate electronică și nu tinde să câștige sau să piardă electroni pentru a forma legături chimice. În condiții standard de temperatură și presiune, nu există niciun compus chimic stabil care să conțină heliu. Totuși, sub presiuni extreme, cum ar fi cele din interiorul planetelor gigantice, cercetătorii au reușit să creeze compuși teoretici precum Na₂He.Descoperit în 1868 de Pierre Janssen și Norman Lockyer în timpul unei eclipse solare, heliul a fost izolat pe Pământ abia în 1895 de către Sir William Ramsay. Proprietățile sale unice îl fac indispensabil în tehnologia modernă, fiind folosit pentru răcirea magneților supraconductori din aparatele RMN. Deoarece nu reacționează cu nimic, este considerat cel mai sigur gaz pentru aplicații industriale și recreative.