Fermierii au fost cei mai mari dușmani ai orei de vară, nu susținătorii ei.

Conceptul modern al orei de vară a fost propus inițial de George Hudson în 1895, dar prima implementare oficială a avut loc în Imperiul German în 1916, în timpul Primului Război Mondial, pentru a economisi cărbunele. Statele Unite au adoptat măsura în 1918, însă reacția fermierilor a fost imediată și agresivă. Aceștia au argumentat că roua de dimineață nu se usca la timp pentru recoltare conform noului orar, iar vacile de lapte sufereau de stres fiziologic din cauza modificării bruște a rutinei de muls.În 1919, Congresul SUA a anulat ora de vară la nivel național, trecând peste vetoul președintelui Woodrow Wilson, tocmai din cauza presiunii exercitate de sindicatele agricole. Timp de decenii, ora de vară a rămas un mozaic de reglementări locale incoerente, fiind reintrodusă uniform abia prin Uniform Time Act din 1966. Studiile istorice arată că marile corporații de retail și industria petrolieră au fost principalii promotori, deoarece lumina prelungită seara încuraja condusul mașinilor și vizitarea magazinelor.Din punct de vedere biologic, animalele de fermă funcționează pe baza ritmului circadian dictat de soare. O schimbare bruscă de 60 de minute în programul de hrănire și muls provoacă scăderi temporare ale producției de lapte și agitație în rândul efectivelor. Chiar și astăzi, asociațiile agricole din Uniunea Europeană și America de Nord rămân printre cele mai vocale grupuri care solicită eliminarea definitivă a schimbării sezoniere a orei.