Ioana d'Arc nu a ucis niciodată pe nimeni în luptă, alegând să poarte un stindard în loc să folosească sabia.

În timpul procesului său de condamnare din 1431, Ioana d'Arc a depus mărturie sub jurământ afirmând că, deși iubea sabia sa, își iubea de patruzeci de ori mai mult stindardul. Ea a explicat judecătorilor că nu a dorit niciodată să folosească arma pentru a ucide pe cineva, preferând să poarte simbolul religios pentru a ghida armata franceză. Această mărturie este documentată în registrele oficiale ale procesului păstrate la Arhivele Naționale ale Franței.Stindardul ei era confecționat dintr-un material alb numit 'boccassin' și era brodat cu imaginea lui Iisus Hristos ținând globul pământesc, flancat de doi îngeri. Această alegere tactică nu era doar spirituală, ci și strategică. Poziționarea ei în prima linie, fără a fi un combatant activ, o transforma într-un punct de raliere vizibil pentru trupele debusolate. Istoricii precum Kelly DeVries subliniază că rolul ei principal a fost cel de strateg și lider carismatic, nu de soldat de rând.Un moment definitoriu a avut loc pe 7 mai 1429, în timpul asediului fortăreței Les Tourelles de la Orléans. Ioana a fost lovită de o săgeată în umăr, între gât și sân, o rană care ar fi scos din luptă majoritatea soldaților. După ce a primit îngrijiri sumare, ea s-a întors pe câmpul de luptă purtând același stindard greu. Această demonstrație de rezistență a convins soldații francezi că este protejată de divinitate, ducând la retragerea englezilor în dimineața următoare.