Chirurgul lui Napoleon a inventat sistemul modern de ambulanță pentru a salva soldații direct de pe câmpul de luptă.

Dominique-Jean Larrey a introdus conceptul de „ambulances volantes” (ambulanțe volante) în timpul campaniei din Italia din 1797. Până la acea dată, regulamentele militare franceze impuneau ca spitalele mobile să rămână la o distanță de cel puțin o leghe (aproximativ 4 kilometri) de linia frontului. Larrey a observat că soldații mureau din cauza hemoragiilor sau a infecțiilor înainte ca luptele să se oprească, așa că a proiectat trăsuri ușoare cu două sau patru roți, dotate cu suspensii elastice pentru a reduce șocurile în timpul transportului.Sistemul său a fost testat riguros în timpul Bătăliei de la Metz și ulterior în campania din Egipt din 1798. Larrey nu s-a limitat doar la transport, ci a stabilit protocoale stricte de triaj medical, o premieră absolută în istorie. El a insistat ca soldații să fie tratați în funcție de urgența medicală, ignorând complet naționalitatea sau rangul militar al pacientului. Această abordare umanitară a fost recunoscută chiar și de inamicii săi, Ducele de Wellington ordonând trupelor sale să nu tragă în direcția ambulanțelor lui Larrey.Eficiența acestui sistem a fost demonstrată în Bătălia de la Borodino din 1812, unde Larrey și echipa sa au efectuat aproximativ 200 de amputații în 24 de ore, cu o rată de supraviețuire neobișnuit de mare pentru acea epocă. După căderea lui Napoleon, metodele lui Larrey au fost adoptate de armatele din întreaga lume și au format scheletul serviciilor moderne de paramedici și SMURD. Moștenirea sa rămâne fundamentală pentru medicina de urgență contemporană, demonstrând că viteza de reacție este factorul critic în salvarea vieților omenești.