În secolul al XVIII-lea, ananasul era atât de scump încât oamenii îl închiriau cu ora pentru a-și impresiona oaspeții la petreceri.

În perioada Georgiana și Victoriană, ananasul a devenit simbolul suprem al bogăției în Europa, în special în Marea Britanie. Deoarece fructul provenea din America de Sud și Caraibe, transportul pe mare dura luni de zile, iar majoritatea fructelor putrezeau înainte de a ajunge la destinație. Acest lucru a dus la un preț exorbitant, un singur fruct fiind evaluat la aproximativ 5.000 de lire sterline în banii de astăzi.Pentru a satisface cererea elitei, au fost create sere speciale numite 'pineries', care necesitau cantități uriașe de cărbune pentru a menține temperaturile tropicale în climatul britanic rece. Grădinari celebri, precum John Abercrombie, au scris manuale despre cultivarea acestui fruct exotic, subliniind dificultatea procesului. Din cauza costurilor, a apărut o piață de închiriere unde comercianții ofereau fructul pentru o noapte celor care doreau să pară prosperi.Simbolismul ananasului a pătruns adânc în cultura vremii, fiind sculptat pe porți, coloane și mobilier ca semn al ospitalității și luxului. Regele Carol al II-lea al Angliei a fost chiar pictat în 1675 primind un ananas de la grădinarul său regal, John Rose, într-o lucrare celebră care sublinia puterea coroanei asupra naturii. Această obsesie a durat până la mijlocul secolului al XIX-lea, când progresele în navigația cu abur au făcut importurile mai ieftine și mai rapide.