Calamarii vampir au nevoie de bazine speciale, răcite la temperaturi între 2°C și 4°C, pentru a supraviețui în captivitate.

Calamarul vampir (Vampyroteuthis infernalis) trăiește la adâncimi cuprinse între 600 și 900 de metri, într-o zonă cunoscută sub numele de zona minimă de oxigen. În acest mediu, presiunea este imensă, iar temperaturile rămân constant scăzute, de obicei sub 5°C. Adaptările lor biologice sunt extrem de specializate pentru a conserva energia într-un mediu cu resurse limitate.Metabolismul acestor cefalopode este unul dintre cele mai scăzute înregistrate vreodată la speciile marine. Dacă temperatura apei crește chiar și cu câteva grade, rata metabolică se accelerează atât de mult încât animalul nu mai poate consuma suficient oxigen pentru a supraviețui. Acest fenomen este studiat intens de cercetătorii de la Monterey Bay Aquarium Research Institute (MBARI), care au reușit să mențină specia în captivitate pentru perioade scurte.Un alt aspect critic este sensibilitatea la lumină. Deoarece trăiesc în întuneric aproape total, ochii lor mari sunt adaptați să detecteze cele mai slabe urme de bioluminescență. Expunerea la lumina albă standard poate cauza daune ireversibile vederii lor. Din acest motiv, acvariile folosesc filtre de lumină roșie, deoarece lungimea de undă a culorii roșii nu pătrunde la adâncimi mari, iar animalele nu au evoluat să o detecteze.Spre deosebire de alte cefalopode, calamarul vampir nu vânează activ, ci colectează resturi organice numite zăpadă marină folosind două filamente retractile. Această dietă unică necesită un mediu controlat unde curentul apei este minim. Orice variație bruscă a chimiei apei sau a temperaturii în bazinele de cercetare poate duce la moartea rapidă a specimenului din cauza stresului fiziologic extrem.