Wrestlingul a devenit regizat în anii 1920 pentru a transforma luptele lungi și plictisitoare în spectacole profitabile.

Tranziția wrestlingului de la sport legitim la divertisment sportiv a fost condusă de grupul „Gold Dust Trio”, format din promotorul Toots Mondt, managerul Billy Sandow și campionul mondial Ed „Strangler” Lewis. Înainte de anii 1920, luptele de tip „catch-as-catch-can” erau adesea epuizante și durau peste două sau trei ore, ceea ce făcea evenimentele greu de vândut spectatorilor plătitori.Mondt a realizat că publicul dorea mai multă acțiune și dramă, așa că a introdus „Slam Bang Western Style Wrestling”. Acest nou format combina luptele tradiționale cu elemente de box, teatru și acrobații. Prin controlarea rezultatelor, promotorii au putut crea rivalități de lungă durată și „eroi” sau „răufăcători” care umpleau arenele în mod constant.Conceptul de „kayfabe” a devenit piatra de temelie a industriei, fiind un termen derivat probabil din argoul „pig latin” pentru cuvântul „fake”. Luptătorii erau obligați prin contract să nu dezvăluie niciodată natura regizată a meciurilor, nici măcar în viața privată. Această iluzie a fost menținută cu strictețe timp de decenii, până când expansiunea televiziunii și reglementările legale din anii 1980 au forțat industria să recunoască public natura sa de divertisment.