Turnul Eiffel a fost esențial pentru crearea primelor hărți topografice de mare precizie ale Franței.

Turnul Eiffel a fost construit între 1887 și 1889, iar Gustave Eiffel a insistat ca structura sa să servească unor scopuri științifice pentru a evita demolarea planificată după 20 de ani. Una dintre cele mai importante utilizări a fost în domeniul geodeziei și cartografiei de precizie. În acea perioadă, Serviciul Geografic al Armatei Franceze lucra la o nouă hartă a Franței, iar înălțimea de 300 de metri a turnului oferea un punct de vizibilitate fără precedent.Tehnica utilizată se numește triangulație, o metodă trigonometrică prin care se determină poziția unui punct măsurând unghiurile din alte două puncte cunoscute. Turnul Eiffel a acționat ca un far geometric uriaș, permițând topografilor să coreleze măsurătorile din regiunea Parisului cu restul țării. Acest lucru a eliminat erorile de calcul acumulate în hărțile mai vechi, care foloseau repere naturale mai joase și mai greu de identificat.În 1892, inginerul și geodezul francez Charles Lallemand a utilizat turnul pentru a stabili nivelul zero al altitudinii în Franța prin măsurători precise de nivelment general. Turnul a găzduit, de asemenea, numeroase instrumente de măsură, inclusiv barometre și anemometre, transformându-se într-un laborator științific vertical. Această rigoare cartografică a permis guvernului francez să planifice eficient infrastructura națională, inclusiv extinderea rețelei feroviare de mare viteză de mai târziu.