Fiecare e-mail pe care îl trimiți este spart în bucăți mici care călătoresc separat prin internet.

Conceptul de comutare de pachete a fost dezvoltat independent la începutul anilor 1960 de către Paul Baran în SUA și Donald Davies în Marea Britanie. Această inovație a stat la baza ARPANET, precursorul internetului modern, creat de Departamentul Apărării al SUA. Înainte de această tehnologie, rețelele foloseau comutarea de circuite, similar liniilor telefonice vechi, unde o conexiune întreagă era blocată pentru un singur transfer.Protocolul TCP/IP, standardizat în 1983, gestionează modul în care aceste pachete sunt create și transmise. Fiecare pachet conține un antet cu adresa IP a expeditorului și a destinatarului, precum și un număr de ordine. Dacă un pachet se pierde pe drum, protocolul TCP solicită retransmiterea doar a acelei bucăți, nu a întregului mesaj. Acest lucru face internetul extrem de robust și rezistent la erori.Routerele de pe parcurs analizează traficul în timp real și direcționează fiecare pachet pe cea mai rapidă cale disponibilă. Aceasta înseamnă că prima jumătate a e-mailului tău poate trece prin New York, în timp ce a doua jumătate trece prin Londra, ajungând ambele în milisecunde. Dimensiunea standard a unui pachet de date pe internet este de aproximativ 1.500 de octeți. Fără acest sistem, un singur fișier mare ar putea bloca întreaga rețea globală până la finalizarea transferului său.