La doar 17 ani, Ioana d'Arc a convins curtea regală a Franței să îi încredințeze conducerea unei armate.

Ioana d'Arc a ajuns la curtea lui Carol al VII-lea în februarie 1429, într-un moment critic pentru Franța. Orașul Orléans era sub asediu de șapte luni, iar moralul francezilor era la pământ. După ce a fost examinată de teologi la Poitiers timp de trei săptămâni, aceștia au declarat că nu au găsit nimic suspect în credința ei.Echipată cu armură albă și un stindard personal, Ioana a ajuns la Orléans pe 29 aprilie 1429. Sub conducerea sa spirituală și tactică, asediul a fost ridicat în doar nouă zile. Această victorie rapidă a fost considerată un miracol de către contemporani și a validat pretențiile ei divine în fața poporului.Istoricii moderni, precum Kelly DeVries, subliniază că Ioana nu era doar un simbol, ci un lider care prefera tacticile ofensive agresive. Ea a reușit să unească facțiunile armatei franceze și să inspire soldații prin prezența sa directă pe câmpul de luptă. Succesul de la Orléans a deschis drumul spre încoronarea lui Carol al VII-lea la Reims pe 17 iulie 1429.Impactul ei a fost atât de mare încât a transformat un conflict feudal într-un război de eliberare națională. Chiar dacă a fost capturată în 1430 și executată în 1431, acțiunile ei din acele câteva luni au asigurat victoria finală a Franței. Procesul de reabilitare din 1456 a anulat condamnarea sa, recunoscându-i oficial rolul istoric crucial.