În apropierea obiectelor cosmice dense, vidul se comportă ca o prismă și descompune lumina.

Fenomenul de birefringență în vid a fost prezis teoretic în anul 1936 de către fizicienii Werner Heisenberg și Hans Euler. Aceștia au postulat că, în prezența unor câmpuri magnetice ultra-puternice, vidul cuantic nu mai este neutru, ci devine un mediu optic activ. Acest lucru se întâmplă deoarece particulele virtuale care apar și dispar constant în vid se aliniază sub influența magnetismului.O echipă de cercetători condusă de Roberto Mignani de la INAF Milano a utilizat Very Large Telescope (VLT) din Chile pentru a confirma această teorie. În noiembrie 2016, aceștia au observat steaua neutronică RX J1856.5-3754, situată la aproximativ 400 de ani-lumină de Pământ. Analiza luminii vizibile emise de această stea a dezvăluit o polarizare liniară de aproximativ 16%, o valoare mult prea mare pentru a fi explicată prin alte modele fizice.Această descoperire confirmă predicțiile Electrodinamicii Cuantice (QED), care susține că spațiul gol este plin de fluctuații cuantice. Câmpul magnetic al stelei studiate este de miliarde de ori mai puternic decât cel al Pământului, fiind suficient de intens pentru a modifica structura însăși a spațiului. Rezultatul demonstrează că lumina se propagă cu viteze diferite în funcție de direcția sa de polarizare, exact ca într-un cristal de calcit.