Păianjenii săritori folosesc presiunea hidraulică pentru a sări, nu doar forța mușchilor.

Păianjenii din familia Salticidae posedă un mecanism biomecanic unic care compensează lipsa mușchilor extensori în articulațiile principale ale picioarelor. Studiile realizate de cercetători de la universități precum Harvard și Cornell au demonstrat că aceștia folosesc mușchii cefalotoracelui pentru a comprima hemolimfa. Această presiune internă este direcționată instantaneu către picioarele posterioare, provocând o extensie explozivă.Presiunea poate crește de la un nivel de repaus de aproximativ 5 kilopascali la peste 40 de kilopascali în doar câteva milisecunde. Această forță este atât de mare încât permite păianjenului să atingă viteze de decolare de peste 0,6 metri pe secundă. Eficiența acestui sistem este monitorizată prin senzori naturali numiți organe liriforme, care detectează tensiunea din exoschelet.Pe lângă propulsie, precizia saltului este garantată de vederea lor complexă, având patru perechi de ochi specializați. Ochii principali, numiți ochi antero-mediani, funcționează ca niște teleobiective, permițând calcularea exactă a distanței prin defocalizarea imaginii. Această combinație de inginerie hidraulică și optică avansată îi transformă în unii dintre cei mai eficienți prădători din lumea insectelor.