Estonia a renunțat la tancurile tradiționale pentru a deveni o superputere a dronelor și a războiului cibernetic.

Estonia a adoptat o strategie militară asimetrică după restabilirea independenței în 1991, concentrându-se pe tehnologie în detrimentul armamentului greu convențional. Această direcție a fost accelerată după atacurile cibernetice masive din 2007, care au vizat infrastructura guvernamentală și bancară a țării. Ca răspuns, Estonia a găzduit Centrul de Excelență pentru Apărare Cibernetică Cooperativă al NATO (CCDCOE) la Tallinn, devenind un lider global în securitatea digitală.Din punct de vedere economic, un singur tanc modern precum Leopard 2 poate costa peste 15 milioane de dolari, în timp ce o dronă de atac performantă costă doar o fracțiune din această sumă. Companii estoniene precum Milrem Robotics dezvoltă vehicule terestre fără echipaj (UGV) care sunt deja exportate în peste 16 țări, inclusiv în Ucraina. Aceste sisteme robotizate pot transporta armament sau pot evacua răniții fără a pune în pericol viața soldaților.Eficiența acestei strategii a fost confirmată în conflictele recente, unde dronele de recunoaștere și atac au reușit să distrugă coloane întregi de blindate. Estonia alocă peste 3% din PIB pentru apărare, însă o parte semnificativă din acest buget merge către digitalizare și sisteme autonome. Această abordare demonstrează că o populație de doar 1,3 milioane de oameni poate genera o forță de descurajare relevantă prin utilizarea inteligenței artificiale și a superiorității informaționale.