Gravitația modelează planetele în formă de sferă prin atragerea uniformă a materiei spre centru.

Forma sferică a planetelor este rezultatul unui proces fizic fundamental numit echilibru hidrostatic. Atunci când un corp ceresc atinge o masă critică, de obicei la un diametru de aproximativ 600-800 de kilometri, forța gravitațională devine atât de puternică încât depășește forța de coeziune a materialelor solide. În acest punct, corpul se comportă ca un fluid sub presiune, prăbușindu-se sub propria greutate până când atinge cea mai eficientă formă geometrică: sfera.Uniunea Astronomică Internațională (IAU) a stabilit oficial în anul 2006 că atingerea echilibrului hidrostatic este unul dintre cele trei criterii esențiale pentru clasificarea unui obiect drept planetă. Această regulă a dus la faimoasa retrogradare a lui Pluto la statutul de planetă pitică, deoarece, deși este sferic, acesta nu și-a curățat orbita de alte resturi cosmice. Masa necesară pentru a deveni sferă variază în funcție de compoziție, gheața fiind mai ușor de modelat decât roca dură.Interesant este că planetele nu sunt sfere perfecte din cauza forței centrifuge generate de rotație. Pământul, de exemplu, are un diametru la ecuator cu aproximativ 43 de kilometri mai mare decât cel de la poli, fiind tehnic un sferoid aplatizat. Acest principiu explică de ce asteroizii mici, precum Eros sau Itokawa, păstrează forme neregulate de cartof, în timp ce obiectele masive precum Luna sau Marte sunt rotunjite.