Ioana d'Arc a fost executată purtând o coroană de hârtie pe care travestirea era menționată ca una dintre principalele sale crime.

Procesul Ioanei d'Arc din 1431 a fost condus de episcopul Pierre Cauchon și a inclus inițial 70 de capete de acuzare, reduse ulterior la 12 puncte principale. Printre acestea, purtarea hainelor bărbătești a jucat un rol crucial deoarece era considerată o încălcare gravă a legii religioase bazată pe Deuteronom 22:5 din Biblie. Deși Ioana a acceptat inițial să poarte haine feminine pentru a scăpa de execuție, ea a revenit la straiele masculine după doar câteva zile în celulă.Această revenire la vestimentația masculină a permis tribunalului să o declare oficial eretică recidivistă, o categorie de crimă care atrăgea automat pedeapsa cu moartea prin ardere pe rug. Istoricii moderni, precum Régine Pernoud, subliniază că Ioana folosea hainele bărbătești, inclusiv cizmele înalte legate de tunică, ca un mecanism practic de apărare împotriva tentativelor de viol din partea gardienilor englezi. În acea epocă, travestirea nu era doar o problemă de modă, ci o sfidare directă a ordinii sociale și divine stabilite de Biserica Catolică.În ziua execuției, pe 30 mai 1431, Ioana a fost forțată să poarte o mitră de hârtie pe care erau scrise cuvintele heretica, relapsa, apostata, idolatra. Această coroană umilitoare servea drept un instrument de propagandă pentru a discredita viziunile ei mistice și rolul ei în eliberarea Franței. După moartea sa, un al doilea proces desfășurat între 1452 și 1456 a anulat sentința inițială, declarând-o nevinovată și recunoscând că procesul de la Rouen a fost viciat de interese politice engleze.