Muștele de casă percep timpul mult mai lent decât oamenii, ceea ce le permite să evite loviturile cu o agilitate incredibilă.

Capacitatea unei creaturi de a percepe timpul este direct legată de viteza cu care sistemul său vizual procesează informația, un fenomen numit frecvența critică de fuziune a pâlpâirii (CFF). Un studiu publicat în 2013 de cercetătorii de la Trinity College Dublin a demonstrat că animalele mai mici, cu un metabolism ridicat, percep timpul la o rezoluție mult mai fină.În timp ce oamenii au o rată de fuziune de aproximativ 60 Hz, muștele de casă (Musca domestica) ating pragul de 250 Hz. Aceasta înseamnă că ele pot vedea 250 de cadre separate într-o singură secundă. Din perspectiva unei muște, un ziar care se apropie rapid pare să se miște extrem de lent, permițându-i să execute manevre de evadare în doar 100 de milisecunde.Ochii lor compuși sunt alcătuiți din aproximativ 4.000 de lentile individuale numite omatidii. Aceste structuri trimit semnale electrice către creier cu o viteză uluitoare, mult peste capacitatea neuronilor umani. Această adaptare evolutivă este esențială pentru supraviețuire, dar necesită un consum energetic masiv.Metabolismul accelerat necesar pentru a susține această viteză vizuală limitează durata de viață a muștei la aproximativ 15-30 de zile. Cercetătorul Andrew Jackson a explicat că această percepție temporală diferită explică de ce este aproape imposibil să prinzi o muscă folosind doar reflexele umane standard. Aceleași principii se aplică și altor specii, cum ar fi libelulele sau păsările colibri, care au nevoie de procesare vizuală rapidă pentru zborul acrobatic.