Sportivii care concurează pe halfpipe resimt o forță de până la 4G în timpul manevrelor.

Fizica din spatele probei de halfpipe se bazează pe transformarea energiei potențiale în energie cinetică și pe gestionarea forțelor centrifuge. Atunci când sportivul trece prin zona de tranziție, adică baza curbată a rampei, corpul său este supus unei accelerații radiale intense. Această forță G este rezultatul schimbării rapide de direcție la viteze ce pot depăși 60-70 km/h.Conform studiilor biomecanice realizate de instituții precum Universitatea din Utah în colaborare cu echipa olimpică a SUA, forțele G pot atinge pragul de 4G în momentele de compresie maximă. Pentru un sportiv de performanță, acest lucru înseamnă că sistemul musculo-scheletal trebuie să susțină o greutate cvadruplă. Mușchii cvadriceps și trunchiul sunt cei mai solicitați pentru a preveni colapsul picioarelor sub această sarcină imensă.Această presiune este similară cu cea experimentată de piloții de avioane de vânătoare în timpul virajelor strânse, deși durata este mult mai scurtă în cazul snowboarding-ului. Gestionarea corectă a acestor forțe permite sportivilor să „încarce” rampa, folosind presiunea pentru a se propulsa la înălțimi de peste 6-7 metri deasupra marginii superioare. Fără această forță centrifugă, sportivul nu ar putea menține tăișul plăcii fixat în gheața dură a peretelui rampei.