Frunzele de ananas sunt jgheaburi naturale care direcționează apa de ploaie direct către rădăcini.

Ananasul (Ananas comosus) face parte din familia Bromeliaceae, un grup de plante renumite pentru capacitatea lor de a colecta apă prin structura rozetei. Frunzele sunt dispuse într-o spirală matematică precisă, urmând secvența Fibonacci, ceea ce maximizează suprafața de captare a precipitațiilor. Această configurație permite fiecărei picături de ploaie să alunece gravitațional spre axila frunzei, unde se află țesuturi absorbante specializate.Cercetările botanice arată că ananasul utilizează un mecanism numit fotosinteză CAM (Crassulacean Acid Metabolism), care îi permite să își țină stomatele închise în timpul zilei pentru a preveni evaporarea. În acest context, eficiența colectării apei devine vitală pentru supraviețuire. Baza frunzelor formează „tancuri” sau rezervoare care pot reține cantități mici de apă și resturi organice, creând un micro-ecosistem bogat în nutrienți.Studiile publicate de instituții precum Grădina Botanică Regală din Kew subliniază că această adaptare este esențială în regiunile tropicale cu soluri nisipoase care nu rețin umiditatea. Pe lângă colectarea apei, perii microscopici numiți trichomi, prezenți pe suprafața frunzelor, ajută la absorbția directă a apei și la protejarea plantei împotriva căldurii excesive. Acest design biologic complex transformă întreaga plantă într-un sistem de colectare a apei mult mai eficient decât sistemele radiculare ale multor alte specii terestre.