Heliul din baloanele de petrecere provine din dezintegrarea radioactivă a elementelor din scoarța terestră.

Heliul-4, cel mai comun izotop al acestui gaz, este produs prin dezintegrarea alfa a elementelor radioactive grele, precum uraniul-238 și thoriul-232. Aceste elemente se găsesc în concentrații mici în mineralele din scoarța terestră. În timpul procesului de dezintegrare, nucleul emite o particulă alfa, care este formată din doi protoni și doi neutroni.Odată emisă, această particulă alfa captează rapid doi electroni din mediul înconjurător pentru a deveni un atom stabil de heliu. Deoarece heliul este un gaz nobil ușor și inert, acesta tinde să migreze prin porii rocilor până când este blocat sub straturi impermeabile. Aceste capcane geologice sunt adesea aceleași structuri care rețin gazele naturale și petrolul.Concentrația de heliu în gazele naturale variază, dar exploatarea devine viabilă economic când depășește 0,3%. Statele Unite, în special prin Rezerva Federală de Heliu din Amarillo, Texas, au fost istoric cel mai mare furnizor mondial. Acest depozit strategic a fost înființat în 1925, subliniind importanța critică a acestui resursă neregenerabilă.Deoarece heliul este atât de ușor, odată eliberat în atmosferă, el depășește viteza de evadare și se pierde definitiv în spațiul cosmic. Acest lucru înseamnă că fiecare balon umflat consumă o resursă care a avut nevoie de miliarde de ani pentru a se forma. Oamenii de știință avertizează că rezervele globale sunt limitate, fiind esențiale pentru tehnologii precum scanerele RMN și cercetarea criogenică.