Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer, are o parteneră invizibilă numită „Cățelușul”.

Sistemul Sirius se află la o distanță de aproximativ 8,6 ani-lumină de Pământ, fiind unul dintre cei mai apropiați vecini stelari ai noștri. Sirius A este o stea din secvența principală, de două ori mai masivă decât Soarele, în timp ce Sirius B este prima pitică albă descoperită vreodată. Această pereche stelară a fost identificată teoretic în 1844 de astronomul german Friedrich Bessel, care a observat nereguli în mișcarea proprie a lui Sirius.Bessel a dedus că Sirius trebuie să fie orbitat de un obiect invizibil foarte masiv care îi influențează traiectoria prin gravitație. Confirmarea vizuală a venit abia în 1862, când Alvan Graham Clark a testat un nou telescop și a observat micul punct luminos lângă Sirius A. Sirius B are o masă de aproximativ 1,02 mase solare, dar este comprimată într-un volum ușor mai mic decât cel al Terrei, rezultând o densitate de 2,3 milioane de grame pe centimetru cub.Această densitate extremă este cauzată de starea de materie degenerată electronic, unde atomii sunt atât de presați încât electronii susțin structura împotriva colapsului gravitațional total. Temperatura la suprafața lui Sirius B este de aproximativ 25.200 Kelvin, mult mai fierbinte decât cea a Soarelui, însă din cauza dimensiunii reduse, strălucirea sa totală este foarte slabă. Studiul acestui sistem a oferit dovezi cruciale pentru teoria relativității generale a lui Einstein, prin observarea deplasării spre roșu gravitaționale a luminii emise de Sirius B.