La început, baschetul se juca folosind coșuri de piersici cu fundul închis, iar mingea era scoasă manual după fiecare punct.

Baschetul a fost inventat în decembrie 1891 de către Dr. James Naismith la Springfield College din Massachusetts. El căuta o activitate de interior pentru a menține elevii activi în timpul iernilor aspre din Noua Anglie. Naismith a bătut două coșuri de piersici pe balustrada balconului sălii de sport, la o înălțime de aproximativ 3 metri, stabilind astfel standardul pentru înălțimea inelului de astăzi.Primele meciuri se jucau cu o minge de fotbal și nu existau găuri în partea de jos a coșurilor. După fiecare punct marcat, jocul era întrerupt pentru o perioadă considerabilă de timp. Arbitrul trebuia să urce pe o scară pentru a scoate mingea manual, ceea ce făcea ca scorurile finale să fie extrem de mici, adesea sub 10 puncte pe echipă.Această configurație a persistat până în 1906, când au fost introduse oficial inelele metalice cu plase deschise. Înainte de această inovație, s-a încercat utilizarea unei tije metalice pentru a împinge mingea de jos în sus, dar soluția a fost ineficientă. Tăierea fundului coșului a fost o revoluție tehnologică simplă care a permis tranziția către un joc de viteză.Conform arhivelor Springfield College, prima mențiune a unui coș fără fund apare în regulamentele modificate la câțiva ani după inventarea jocului. Această schimbare a eliminat necesitatea scării și a transformat baschetul dintr-un exercițiu static într-un sport de anduranță. Astăzi, baschetul este unul dintre cele mai populare sporturi globale, totul pornind de la acele coșuri de fructe improvizate.