De ce devenim mai rigizi pe măsură ce înaintăm în vârstă?
Pe măsură ce îmbătrânim, ligamentele noastre se transformă din corzi elastice în fibre rigide și fragile din cauza pierderii de apă.
Elasticitatea ligamentelor depinde de hidratare. Cu timpul, corpul produce mai puțini proteoglicani, molecule care rețin apa în țesuturi. Fără acest suport, fibrele de colagen se rigidizează și nu mai pot aluneca ușor una pe lângă cealaltă. Acest proces duce la scăderea mobilității și la un risc crescut de rupturi. Mișcarea constantă și hidratarea sunt esențiale pentru a menține aceste țesuturi funcționale.
Nerd Mode
Ligamentele sunt compuse în principal din colagen de tip I și o matrice extracelulară bogată în proteoglicani, precum agrecanul. Acești proteoglicani au lanțuri de glicozaminoglicani care atrag apa prin presiune osmotică, menținând hidratarea la un nivel de aproximativ 60-80% în țesutul sănătos. Studiile publicate în Journal of Orthopaedic Research arată că, după vârsta de 30 de ani, concentrația acestor molecule scade progresiv.Un alt fenomen critic este formarea produșilor finali de glicare avansată (AGEs). Aceștia creează legături chimice anormale între fibrele de colagen, proces cunoscut sub numele de cross-linking non-enzimatic. Cercetările de la Universitatea Harvard indică faptul că aceste legături fac ligamentele mult mai rigide și mai puțin capabile să absoarbă șocurile mecanice, crescând riscul de avulsii și rupturi la eforturi minime.Vascularizația ligamentelor este natural limitată, motiv pentru care nutriția lor depinde de procesul de imbibiție. Mișcarea articulară acționează ca o pompă care forțează lichidul sinovial și nutrienții în interiorul matricei ligamentare. Fără activitate fizică regulată, procesul de degenerare se accelerează, transformând țesutul conjunctiv într-o structură hipocelulară și fragilă, similară lemnului uscat.
Fapt verificat
FP-0007109 · Feb 20, 2026