Cu fiecare respirație, inhalezi atomi care au trecut prin plămânii fiecărei persoane care a trăit acum mai bine de 2.000 de ani.

Acest fenomen se bazează pe numărul imens de molecule dintr-un volum mic de gaz și pe modul în care atmosfera se amestecă în timp. O singură respirație umană de aproximativ 500 de mililitri conține circa 2,5 x 10^22 molecule, un număr atât de mare încât depășește numărul total de respirații din întreaga atmosferă terestră.Cercetătorii în fizică statistică estimează că, în decurs de câțiva ani, moleculele expirate de o persoană se răspândesc uniform pe tot globul prin procese de difuzie și curenți de aer. De exemplu, moleculele de azot și argon sunt inerte și rămân în atmosferă mii de ani fără să reacționeze chimic. Acest lucru înseamnă că atomii expirați de Iulius Cezar în anul 44 î.Hr. sunt încă prezenți în aerul pe care îl respirăm astăzi.Calculele matematice arată că probabilitatea ca o gură de aer să conțină cel puțin un atom din ultima suflare a lui Cezar este de peste 99%. Acest concept este adesea numit 'Respirația lui Cezar' în manualele de fizică și chimie pentru a ilustra scara moleculară. Aceeași logică se aplică tuturor ființelor vii, creând o reciclare perpetuă a materiei la nivel global.Studiile efectuate de instituții precum Universitatea din Cambridge confirmă că amestecul atmosferic global durează aproximativ un an între emisfere și mult mai puțin la nivel local. Astfel, după două milenii, atomii sunt distribuiți perfect egal în întreaga troposferă. Această conexiune fizică demonstrează că, la nivel atomic, suntem legați de fiecare moment al istoriei umane.