Este primul joc Doom cu adevărat 3D?
Jocul Doom (1993) nu este cu adevărat 3D, ci folosește o hartă 2D și trucuri matematice pentru a simula profunzimea.
În anii '90, computerele nu puteau reda grafică 3D complexă în timp real. Dezvoltatorii au creat un sistem care tratează lumea ca pe un plan 2D cu pereți de înălțimi diferite. Motorul calculează distanța până la obiecte și le redimensionează rapid, creând o iluzie optică de perspectivă. Această metodă ingenioasă a permis jocului să ruleze fluid pe hardware-ul limitat de atunci.
Nerd Mode
Lansat pe 10 decembrie 1993 de către id Software, Doom a revoluționat industria jocurilor video prin utilizarea motorului id Tech 1. Deși jucătorul percepe o lume tridimensională, motorul funcționează pe baza unui sistem numit Binary Space Partitioning (BSP). Această tehnică, implementată de programatorul John Carmack, împarte harta în regiuni mai mici pentru a optimiza randarea și a afișa doar ceea ce vede jucătorul.Din punct de vedere tehnic, Doom este un joc „2.5D”. Harta este reprezentată matematic ca un graf bidimensional, ceea ce înseamnă că nu poți avea două camere suprapuse una peste alta la înălțimi diferite. Toate obiectele și inamicii sunt de fapt „sprite-uri” 2D, adică imagini plate care se rotesc mereu spre jucător pentru a păstra iluzia de volum.Motorul folosește algoritmi de raycasting pentru a determina vizibilitatea pereților și pentru a scala texturile în funcție de distanță. Această abordare a redus drastic necesarul de putere de calcul față de randarea poligonală reală, care ar fi fost imposibilă pe procesoarele Intel 80386 sau 80486 ale vremii. Succesul Doom a demonstrat că optimizarea matematică poate depăși limitările hardware, definind genul First-Person Shooter pentru deceniile următoare.
Fapt verificat
FP-0005410 · Feb 20, 2026