Stratul inferior de blană al iacului este mai călduros decât lâna și la fel de fin ca cel mai prețios cașmir.

Iacul (Bos grunniens) trăiește la altitudini cuprinse între 3.000 și 5.000 de metri în Platoul Tibetan și în Munții Himalaya. Pentru a supraviețui iernilor extreme, acest animal a dezvoltat un sistem de izolare termică format din trei straturi de blană. Stratul cel mai apropiat de piele, denumit khullu, este recoltat prin pieptănare manuală în timpul primăverii, când animalul își pierde natural puful de iarnă.Din punct de vedere tehnic, fibra de iac are un diametru cuprins între 16 și 20 de microni, ceea ce o plasează în aceeași categorie de finețe cu cașmirul de înaltă calitate. Un studiu realizat de instituții de cercetare textilă a demonstrat că fibra de iac este cu 10% până la 40% mai călduroasă decât lâna de oaie Merino. Acest lucru se datorează structurii solzoase unice a fibrei, care creează buzunare de aer microscopice ce blochează pierderea căldurii corporale.Spre deosebire de lâna de oaie, puful de iac nu conține lanolină, o ceară naturală care atrage praful și poate provoca reacții alergice. Această absență a uleiurilor face ca materialul să fie natural hipoalergenic și să nu necesite tratamente chimice dure în timpul procesării. În prezent, organizații precum UNESCO susțin utilizarea fibrei de iac ca o alternativă sustenabilă la cașmir, deoarece iacii au un impact ecologic mult mai redus asupra pășunilor fragile din Asia Centrală.