Nebuloasa Inelară este o oglindă a viitorului Soarelui nostru peste 5 miliarde de ani.

Descoperită în anul 1779 de astronomul francez Antoine Darquier de Pellepoix, Nebuloasa Inelară (Messier 57) se află la aproximativ 2.300 de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Lyra. Aceasta reprezintă faza finală a evoluției unei stele cu masă medie, proces prin care va trece și Soarele nostru peste aproximativ 5 miliarde de ani. Când hidrogenul din nucleu se epuizează, steaua devine o gigantă roșie înainte de a-și lepăda straturile exterioare.Nucleul rămas în centru este o pitică albă de mărimea Pământului, dar cu o masă extrem de densă, având o temperatură la suprafață de peste 100.000 de grade Celsius. Radiația ultravioletă intensă emisă de acest nucleu ionizează gazele înconjurătoare, făcându-le să strălucească în culori vibrante. Telescopul Spațial Hubble a confirmat că structura nu este un inel plat, ci mai degrabă o formă de gogoașă sau cilindru privit direct prin centru.Gazele din M57 se extind în spațiu cu o viteză de aproximativ 19 kilometri pe secundă, ceea ce înseamnă că nebuloasa va continua să se dilueze până când va deveni invizibilă peste câteva zeci de mii de ani. Studiile realizate de NASA și ESA demonstrează că azotul este responsabil pentru nuanțele de roșu de la marginea exterioară, în timp ce oxigenul dublu ionizat produce verdele din interior. Această succesiune de evenimente oferă astrofizicienilor date cruciale despre ciclul de viață al stelelor și despre modul în care elementele grele sunt reciclate în univers.