Sălile de operație folosesc „perdele” invizibile de aer steril pentru a bloca bacteriile.

Conceptul de flux laminar a fost perfecționat în anii 1960 de fizicianul Willis Whitfield de la Laboratoarele Naționale Sandia. Inovația sa a revoluționat controlul contaminării prin eliminarea turbulențelor care mențineau particulele în suspensie. În sălile de operație moderne, aerul trece prin filtre HEPA (High-Efficiency Particulate Air) care rețin 99,97% din particulele de până la 0,3 microni.Viteza aerului este menținută constant între 0,3 și 0,5 metri pe secundă pentru a asigura un flux stabil fără a crea curenți care să usuce țesuturile pacientului. Studiile publicate în jurnale medicale precum The Lancet indică faptul că utilizarea fluxului laminar poate reduce rata infecțiilor postoperatorii la mai puțin de 1% în cazul chirurgiei ortopedice. Această tehnologie creează o presiune pozitivă în interiorul sălii, împiedicând aerul nefiltrat de pe holuri să pătrundă în interior.Standardele internaționale ISO 14644 clasifică aceste medii în funcție de numărul de particule permise pe metru cub de aer. Pe lângă medicină, fluxul laminar este indispensabil în industria semiconductorilor și în laboratoarele de bioseguranță de nivel 4. Fără această gestionare precisă a dinamicii fluidelor, producția microcipurilor moderne ar fi imposibilă din cauza sensibilității circuitelor la particulele microscopice de praf.