Leoparzii văd de șapte ori mai bine decât oamenii pe timpul nopții.

Vederea nocturnă a leopardului (Panthera pardus) este o adaptare biologică complexă care îi permite să vâneze în condiții de lumină aproape zero. Elementul cheie este tapetum lucidum, un strat de țesut situat imediat în spatele retinei, care reflectă lumina vizibilă înapoi prin fotoreceptori. Acest proces oferă celulelor retiniene o a doua șansă de a detecta fotonii, crescând sensibilitatea vizuală cu aproximativ 44%.Ochii leoparzilor au o densitate mult mai mare de celule cu bastonașe în comparație cu celulele cu conuri. În timp ce conurile sunt responsabile pentru culoarea și claritatea în lumină puternică, bastonașele sunt extrem de sensibile la mișcare și lumină slabă. Această configurație anatomică permite felinelor să detecteze prada chiar și atunci când intensitatea luminii este de doar o șesime din pragul minim necesar vederii umane.Studiile publicate de instituții precum National Geographic și cercetările biologice asupra felinelor mari confirmă că pupilele lor se pot dilata mult mai mult decât cele umane. Această dilatare maximă permite unei cantități uriașe de lumină să intre în ochi în timpul vânătorii nocturne. Efectul de strălucire a ochilor pe care îl observăm atunci când sunt iluminați direct este pur și simplu reflexia luminii neabsorbite care ricoșează din tapetum lucidum.Această evoluție este crucială pentru supraviețuirea speciei în savanele africane și junglele asiatice, unde competiția pentru hrană este acerbă. Prin mutarea activității principale de vânătoare în timpul nopții, leoparzii evită confruntările directe cu leii sau hienele, care sunt mai activi în perioadele de amurg. Astfel, vederea lor superioară nu este doar un instrument de vânătoare, ci și o strategie esențială de nișă ecologică.