Turnul Eiffel exercită asupra solului aceeași presiune ca o persoană așezată pe un scaun.

Construcția Turnului Eiffel a început pe 28 ianuarie 1887 și a fost finalizată în 1889 pentru Expoziția Universală de la Paris. Inginerul Gustave Eiffel a trebuit să rezolve o problemă majoră de stabilitate, deoarece locația aleasă pe Champ de Mars se află în apropierea râului Sena, unde solul este compus din straturi de aluviuni și nisip.Pentru a preveni scufundarea, Eiffel a proiectat patru fundații masive de beton, câte una pentru fiecare picior al turnului. Aceste fundații au o suprafață de contact atât de mare încât greutatea totală de aproximativ 10.100 de tone este distribuită uniform. Presiunea exercitată asupra solului este calculată la aproximativ 4,5 kg/cm², o valoare comparabilă cu presiunea exercitată de o persoană de talie medie care stă pe un scaun cu patru picioare.Mai mult, structura metalică este surprinzător de ușoară pentru volumul său. Dacă întregul turn ar fi topit și turnat într-un bloc cu baza de mărimea fundației sale, acesta ar avea o înălțime de doar 6 centimetri. Această eficiență a materialelor și distribuția ingenioasă a forțelor demonstrează măiestria ingineriei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, permițând monumentului să rămână stabil de peste 130 de ani.