Obiceiul lumânărilor de pe tort a început în Grecia Antică pentru a imita strălucirea lunii în cinstea zeiței Artemis.

Istoria lumânărilor de zi de naștere își are rădăcinile în ritualurile religioase dedicate zeiței Artemis, protectoarea vânătorii și a lunii. Credincioșii aduceau la templul din Efes prăjituri rotunde, numite 'amphiphontes', care erau iluminate cu torțe mici sau lumânări din ceară de albine pentru a simula strălucirea selenară. Se credea că momentul stingerii lumânărilor era crucial, deoarece fumul care se ridica spre cer purta dorințele muritorilor direct către zei.O altă etapă importantă în evoluția acestei tradiții a avut loc în Germania medievală și modernă timpurie. În anul 1746, contele Ludwig von Zinzendorf a organizat o petrecere fastuoasă unde a folosit un tort mare cu lumânări înfipte direct în el, câte una pentru fiecare an de viață. Totuși, forma modernă a celebrării provine din 'Kinderfest', un festival german documentat în secolul al XVIII-lea, dedicat protejării sufletelor copiilor de forțele malefice.În cadrul Kinderfest, se aprindea o lumânare suplimentară numită 'lumina vieții', simbolizând speranța pentru un an viitor prosper. Această practică a fost popularizată la nivel global odată cu revoluția industrială, când producția de masă a lumânărilor din parafină și a zahărului rafinat a făcut ca torturile de zi de naștere să devină accesibile tuturor claselor sociale. Astăzi, gestul de a pune o dorință înainte de a sufla în lumânări rămâne o relicvă fascinantă a credințelor antice în puterea magică a fumului.