Marea Piramidă din Giza era inițial acoperită cu calcar alb șlefuit, strălucind în soare ca un diamant uriaș vizibil de la zeci de kilometri distanță.

Marea Piramidă a lui Keops a fost finalizată în jurul anului 2560 î.Hr. și a deținut titlul de cea mai înaltă structură din lume timp de peste 3.800 de ani. Arheologii au confirmat că monumentul era placat cu aproximativ 27.000 de blocuri de calcar de Tura, o piatră albă de înaltă calitate extrasă din carierele de pe malul estic al Nilului. Aceste blocuri cântăreau în medie 15 tone fiecare și erau șlefuite până la o finisare de oglindă, având o eroare de aliniere de doar 0,5 milimetri.Egiptologul Mark Lehner a documentat că aceste pietre de finisaj au fost îndepărtate masiv începând cu secolul al XIV-lea d.Hr. Un cutremur major în anul 1303 a slăbit structura exterioară, iar sultanul Bahri An-Nasir Nasir-ad-Din al-Hasan a folosit blocurile căzute pentru a construi moschei și fortărețe în Cairo. Astăzi, doar câteva astfel de pietre originale mai pot fi văzute la baza piramidei, oferind o dovadă clară a preciziei inginerești antice.Reflexia luminii solare pe suprafața de calcar alb era atât de intensă încât egiptenii antici numeau piramida „Ikhet”, ceea ce se traduce prin „Lumina Glorioasă”. Calculele optice sugerează că monumentul putea fi văzut chiar și de pe munții din Israel, aflați la sute de kilometri distanță, datorită albedoului ridicat al calcarului șlefuit. Această fațadă nu era doar estetică, ci proteja și structura internă din calcar galben mai moale împotriva eroziunii cauzate de vânt și nisip.