Strănutul declanșat de lumina puternică este o trăsătură genetică documentată de peste 2.000 de ani.

Reflexul fotoptarmic, denumit oficial Autosomal Dominant Compelling Helio-Ophthalmic Outburst (ACHOO) Syndrome, este o condiție genetică studiată intens de neurologi. Prima mențiune istorică îi aparține lui Aristotel, care în anul 350 î.Hr. a speculat în lucrarea „Cartea problemelor” că soarele provoacă strănutul prin încălzirea nasului. Mai târziu, în secolul al XVII-lea, Francis Bacon a demonstrat că nu căldura este cauza, deoarece strănutul nu apărea dacă ochii erau închiși în fața soarelui.Explicația științifică modernă se concentrează pe nervul trigemen, cel mai mare nerv cranian responsabil de senzațiile faciale și controlul motor. Cercetările publicate de instituții precum Universitatea din Zurich sugerează că, la persoanele afectate, nervul optic și cel trigemen sunt situați foarte aproape unul de celălalt. Atunci când lumina puternică stimulează brusc nervul optic, semnalul electric „sare” accidental către ramura maxilară a nervului trigemen, păcălind creierul să creadă că există un iritant în nas.Această trăsătură este autosomal dominantă, ceea ce înseamnă că un copil are o șansă de 50% să o moștenească dacă un singur părinte o posedă. Studiile genetice moderne au identificat markeri specifici pe cromozomul 2 care sunt asociați cu acest reflex. Deși este inofensiv în majoritatea contextelor, sindromul ACHOO este monitorizat în aviația militară, deoarece strănutul necontrolat poate reprezenta un risc pentru piloți în timpul manevrelor critice la altitudine.