Gazele nobile nu formează legături chimice în condiții obișnuite deoarece au straturile de electroni complet ocupate.

Gazele nobile ocupă grupa 18 a tabelului periodic și sunt caracterizate printr-o configurație electronică de tip s2p6, cu excepția heliului care are doar s2. Această structură este extrem de stabilă din punct de vedere energetic, deoarece toate orbitalii de pe ultimul strat sunt complet ocupați. Conform regulii octetului, stabilită de Gilbert N. Lewis în 1916, atomii tind să câștige, să piardă sau să împartă electroni pentru a ajunge la opt electroni pe stratul de valență. Gazele nobile posedă deja acest octet, ceea ce înseamnă că au o energie de ionizare foarte mare și o afinitate electronică aproape de zero.Până în anii 1960, comunitatea științifică a crezut că aceste elemente sunt complet inerte. Totuși, în iunie 1962, chimistul britanic Neil Bartlett a sintetizat primul compus al unui gaz nobil, hexafluoroplatinatul de xenon, la Universitatea British Columbia. Această descoperire a demonstrat că elementele mai grele din grupă, precum xenonul și kriptonul, pot forma legături chimice cu elemente extrem de electronegative, cum sunt fluorul și oxigenul. Acest lucru este posibil deoarece electronii de pe straturile exterioare ale atomilor mari sunt mai departe de nucleu și mai puțin atrași de acesta.În prezent, gazele nobile au aplicații industriale critice datorită stabilității lor. Argonul reprezintă aproximativ 0,93% din atmosfera terestră și este utilizat masiv în industria metalurgică pentru a preveni oxidarea metalelor topite. Heliul, fiind al doilea cel mai abundent element din univers, este esențial în criogenie pentru răcirea magneților supraconductori din aparatele RMN, atingând temperaturi apropiate de zero absolut. Aceste utilizări subliniază importanța chimică a stabilității lor atomice unice.