Nucleul intern al Pământului se rotește mai rapid decât restul planetei.

Descoperirea super-rotației nucleului intern a fost documentată pentru prima dată în anul 1996 de către seismologii Xiaodong Song și Paul Richards de la Universitatea Columbia. Aceștia au analizat undele seismice provocate de cutremure repetate pe parcursul a trei decenii, observând că timpul de propagare prin centrul Pământului se modifica ușor, ceea ce indica o mișcare relativă a nucleului.Nucleul intern este o sferă solidă de fier și nichel cu un diametru de aproximativ 2.440 de kilometri, fiind suspendat în nucleul extern lichid. Această configurație permite forțelor electromagnetice generate de geodinamo să împingă nucleul intern, în timp ce forțele gravitaționale exercitate de mantaua stâncoasă încearcă să îl frâneze. Interacțiunea dintre aceste forțe determină variații ale vitezei de rotație.Studii recente publicate în revista Nature Geoscience în 2023 de către cercetători de la Universitatea din Beijing sugerează că această rotație nu este constantă. Datele indică faptul că nucleul intern și-ar fi încetinit rotația în jurul anului 2009, ajungând să se miște aproape în sincron cu suprafața, înainte de a începe probabil o ușoară inversare a direcției relative. Acest ciclu de oscilație durează aproximativ 70 de ani.Înțelegerea acestui fenomen este crucială deoarece mișcarea nucleului influențează câmpul magnetic terestru, care ne protejează de radiațiile cosmice. De asemenea, variațiile în rotația nucleului pot cauza schimbări infime, de ordinul milisecundelor, în durata unei zile pe Pământ. Deși procesul este unul natural și ciclic, el demonstrează complexitatea dinamică a straturilor profunde ale planetei noastre.