Deși șoimul călător este cel mai rapid animal în picaj, porumbelul îl poate depăși în zbor orizontal.

Șoimul călător (Falco peregrinus) deține recordul mondial pentru viteză, atingând 389 km/h conform măsurătorilor realizate de National Geographic în 2005. Totuși, această viteză este atinsă exclusiv prin gravitație în timpul unei manevre numite 'stoop'. În zbor orizontal activ, șoimul zboară de obicei cu 65-110 km/h, fiind limitat de biomecanica aripilor sale ascuțite.Prin contrast, porumbeii de curse (Columba livia domestica) au fost selecționați genetic pentru anduranță și viteză orizontală. Studiile ornitologice arată că aceștia pot menține o viteză de 145-160 km/h pe distanțe de sute de kilometri. Această capacitate se datorează faptului că mușchii lor pectorali sunt compuși în proporție de aproape 100% din fibre musculare de tip I, care sunt extrem de rezistente la oboseală.Un studiu publicat în Journal of Experimental Biology subliniază că raportul dintre puterea musculară și greutatea corporală a porumbelului este unul dintre cele mai ridicate din regnul animal. În timp ce șoimul se bazează pe energia cinetică acumulată în cădere pentru a lovi prada prin surprindere, porumbelul folosește o frecvență a bătăilor de aripi de până la 10 bătăi pe secundă pentru a genera propulsie constantă.Dacă atacul inițial al șoimului eșuează, șansele acestuia de a captura un porumbel într-o urmărire orizontală scad drastic. Porumbeii pot executa viraje strânse la viteze mari, supunându-și corpul la forțe G considerabile pe care puține alte păsări le pot suporta. Această adaptare evolutivă transformă porumbelul dintr-o pradă aparent ușoară într-un atlet aerian de elită.