Lumina Soarelui are nevoie de aproximativ 8 minute și 20 de secunde pentru a ajunge pe Pământ.

Viteza luminii în vid este o constantă universală de aproximativ 299.792.458 metri pe secundă. Distanța medie dintre Pământ și Soare este definită ca o Unitate Astronomică (UA), având valoarea de aproximativ 149,6 milioane de kilometri. Deoarece orbita Pământului este eliptică, această distanță variază între 147 de milioane de kilometri la periheliu și 152 de milioane de kilometri la afeliu.Calculele matematice simple arată că timpul necesar luminii pentru a parcurge această distanță este de aproximativ 499 de secunde. Aceasta înseamnă că fotonii care ne lovesc retina acum au fost emiși de fotosfera solară cu 8 minute și 19 secunde în urmă. Acest fenomen nu se limitează doar la lumină, ci și la gravitație. Conform teoriei relativității generale a lui Albert Einstein din 1915, undele gravitaționale se propagă tot cu viteza luminii.Dacă Soarele ar dispărea instantaneu, Pământul nu doar că ar rămâne luminat timp de 8 minute, dar ar continua să orbiteze pe aceeași traiectorie curbată înainte de a fi proiectat în spațiu pe o linie dreaptă. Acest concept de timp de întârziere devine mult mai extrem la distanțe mari. De exemplu, lumina de la Proxima Centauri, aflată la 4,24 ani-lumină, ne arată steaua așa cum era ea în urmă cu peste patru ani.Privind cerul de noapte, astronomii folosesc telescoape precum James Webb pentru a vedea galaxii aflate la miliarde de ani-lumină distanță. Aceasta înseamnă că ei observă universul așa cum arăta el la scurt timp după Big Bang. Viteza finită a luminii transformă practic orice telescop într-o mașină a timpului care ne permite să studiem istoria cosmică direct.