Parcurile din Tokyo sunt proiectate ca hub-uri de supraviețuire high-tech în caz de cutremur.

Japonia este situată la intersecția a patru plăci tectonice, ceea ce face ca Tokyo să fie una dintre cele mai expuse metropole la riscuri seismice. După Marele Cutremur din Kanto din 1923, care a distrus mari părți din oraș, planificarea urbană s-a concentrat pe reziliență. Parcuri precum Hikarigaoka și Ueno sunt piloni centrali ai acestui sistem de siguranță modern.Băncile speciale numite „kamado” sunt piese de mobilier urban care ascund o structură de cărămidă sub șezutul de lemn. În caz de urgență, lemnul este îndepărtat, iar baza devine o sobă funcțională pentru încălzire sau gătit. De asemenea, sistemul de toalete „manhole” permite instalarea unor corturi deasupra capacelor de canalizare, oferind igienă imediată fără a depinde de rețeaua de apă supraterană.Rezervoarele subterane de apă din aceste parcuri pot stoca sute de mii de litri de apă potabilă, suficienți pentru a susține mii de oameni timp de câteva zile. Spațiile deschise sunt proiectate strategic pentru a preveni „furtunile de foc”, un fenomen devastator în care incendiile se propagă rapid între clădirile dense. Guvernul Metropolitan din Tokyo investește constant în aceste facilități, transformând zonele de recreere în centre logistice esențiale pentru supraviețuire.