Culoarea originală a tortului Red Velvet provenea dintr-o reacție chimică între pudra de cacao și ingredientele acide.

Istoria tortului Red Velvet este strâns legată de evoluția procesării alimentelor în secolul XX. Pudra de cacao naturală, spre deosebire de cea modernă procesată prin metoda olandeză, conține compuși numiți antocianine. Acești pigmenți sunt sensibili la pH și funcționează ca un indicator natural. Când pH-ul scade sub influența acidului din laptele bătut sau oțet, moleculele de antocianină își schimbă structura și reflectă lumina în spectrul roșu.În timpul Marii Depresiuni din Statele Unite, acest desert a devenit popular deoarece ingredientele erau accesibile. Compania Adams Extract este creditată cu popularizarea utilizării colorantului alimentar roșu în anii 1930 pentru a intensifica nuanța care devenise tot mai palidă din cauza noilor metode de producție a pudrei de cacao. Procesul de alcalinizare, inventat de Coenraad van Houten, neutralizează acizii naturali din cacao și distruge capacitatea acesteia de a deveni roșiatică.Textura specifică, numită „velvet” (catifea), provine din interacțiunea dintre oțet și laptele bătut, care descompun proteinele din făină. Acest proces limitează formarea glutenului, rezultând o firimitură mult mai fină și mai moale decât la un tort obișnuit. Hotelul Waldorf-Astoria din New York a transformat această rețetă într-un simbol al luxului în anii 1940, consolidându-i locul în istoria culinară mondială sub numele de „Waldorf-Astoria Cake”.