Samuraii își antrenau memoria musculară atât de intens încât puteau lupta cu precizie chiar și în stare de inconștiență.

Memoria musculară nu este stocată în mușchi, ci în sistemul nervos central, prin procesul numit consolidare motorie. Atunci când un samurai repeta o tăietură de mii de ori, cortexul motor și cerebelul lucrau împreună pentru a optimiza semnalele electrice trimise către fibrele musculare. Această repetiție duce la mielinizarea axonilor, un proces prin care celulele nervoase sunt izolate cu o substanță grasă numită mielină, care crește viteza impulsurilor nervoase de până la 100 de ori.Miyamoto Musashi, cel mai faimos samurai din istoria Japoniei (1584–1645), a documentat această stare de 'minte fără minte' sau Mushin în lucrarea sa 'Cartea celor cinci cercuri'. Mushin reprezintă o stare mentală în care luptătorul nu simte frică, furie sau ezitare, lăsând sistemul nervos autonom să preia controlul total asupra mișcărilor. Studiile moderne de neuroplasticitate efectuate de instituții precum Universitatea Stanford confirmă că antrenamentul de înaltă intensitate modifică structura materiei cenușii în regiunile responsabile pentru coordonarea motorie.Aceste adaptări permit executarea unor mișcări complexe în aproximativ 150 de milisecunde, mult mai rapid decât timpul de reacție conștient la un stimul vizual, care este de aproximativ 250 de milisecunde. În bătăliile din perioada Edo, această fracțiune de secundă câștigată prin automatizare biologică făcea diferența între viață și moarte. Astfel, samuraiul nu 'gândea' atacul, ci devenea una cu sabia, transformând tehnica într-un instinct biologic pur.