Adrenalina dilată instantaneu căile respiratorii pentru a maximiza aportul de oxigen în corp.

Adrenalina, cunoscută și sub numele de epinefrină, este un hormon și neurotransmițător produs de glandele suprarenale, identificate pentru prima dată în 1901 de către chimistul Jokichi Takamine. În timpul unui răspuns de tip „luptă sau fugi”, adrenalina se leagă de receptorii beta-2 adrenergici localizați pe celulele musculare netede ale bronhiilor. Această legătură declanșează o cascadă chimică ce reduce concentrația de calciu din celule, forțând mușchii să se relaxeze imediat.Studiile clinice arată că bronhodilatația poate crește capacitatea de ventilație cu până la 20% în doar câteva secunde. Acest mecanism este vital deoarece permite sângelui să preia mai mult oxigen, care este apoi pompat rapid către mușchii scheletici pentru a susține efortul fizic extrem. Fără această reacție, corpul nu ar putea procesa suficient oxigen pentru a face față amenințărilor iminente.În medicină, acest principiu stă la baza tratamentului pentru anafilaxie și astm sever. Autoinjectoarele moderne, precum EpiPen-ul brevetat în anii 1970 de Sheldon Kaplan, livrează o doză precisă de 0,3 mg de epinefrină pentru a inversa contracția fatală a căilor respiratorii. Această intervenție farmacologică imită răspunsul natural al corpului, demonstrând eficiența evolutivă a adrenalinei în conservarea vieții.