Primele busole din lume au fost create pentru divinație, nu pentru navigație.

Primele dovezi ale utilizării magnetismului provin din timpul Dinastiei Han, între secolul al II-lea î.Hr. și secolul I d.Hr. Dispozitivul original, numit si-nan, consta dintr-o lingură sculptată din magnetit natural care se rotea pe o placă de bronz lustruită. Această placă era gravată cu simboluri astronomice și trigrame specifice I Ching, fiind utilizată pentru a asigura armonia construcțiilor conform principiilor geomantice.Rolul busolei era de a menține ordinea între lumea umană și forțele naturii, nu de a găsi drumul pe hartă. Magnetitul era apreciat pentru capacitatea sa de a se alinia cu axa nord-sud, fenomen explicat astăzi prin interacțiunea cu câmpul magnetic terestru. Chinezii au observat că acest mineral atrage fierul și se orientează constant, atribuindu-i inițial proprietăți magice sau spirituale.Trecerea către navigație a avut loc mult mai târziu, în timpul Dinastiei Song, în jurul anului 1044 d.Hr., când textele menționează utilizarea unui pește de fier magnetizat pentru orientare. Prima descriere clară a unei busole cu ac magnetic utilizată pe mare apare în lucrarea lui Zhu Yu din anul 1111 d.Hr. Această inovație a ajuns în Europa abia la sfârșitul secolului al XII-lea, transformând radical explorările maritime globale.