Broscuțele de copac își folosesc ochii pentru a împinge hrana pe gât atunci când înghit.

Acest mecanism biologic fascinant este cunoscut sub numele de deglutiție asistată de ochi și este specific multor specii de amfibieni, inclusiv broscuței de copac (Hyla arborea). Deoarece gura lor este extrem de largă, dar gâtul nu are forța necesară pentru a transporta prada, evoluția a creat o soluție ingenioasă prin care orbitele oculare comunică direct cu cavitatea bucală.Cercetările efectuate la Universitatea din Florida au demonstrat că, fără acest ajutor ocular, procesul de înghițire devine mult mai lent și adesea eșuează. Atunci când o broască prinde o insectă, ea își închide pleoapele și își retrage globii oculari prin fantele din craniu. Această acțiune exercită o presiune mecanică directă asupra prăzii, împingând-o spre esofag în câteva fracțiuni de secundă.Un studiu publicat în Journal of Experimental Biology a arătat că broaștele își pot retrage ochii cu până la 5-7 milimetri în interiorul capului. Acest proces este esențial deoarece amfibienii nu au oase care să separe globii oculari de cerul gurii, permițând ochilor să funcționeze ca niște pistoane biologice. Această adaptare le permite să consume prăzi de dimensiuni mari, uneori aproape cât propria lor lățime corporală, fără a se sufoca.