Termenul „robot” a fost creat de un dramaturg, nu de un om de știință.

Piesa de teatru „R.U.R.” (Rossumovi Univerzální Roboti) a avut premiera oficială la Teatrul Național din Praga pe 25 ianuarie 1921, deși textul fusese publicat în 1920. Succesul a fost fulminant, opera fiind tradusă în 30 de limbi până în 1923, ceea ce a facilitat răspândirea globală a noului termen. Deși Karel Čapek este creditat cu inventarea cuvântului, el a recunoscut într-un eseu publicat în revista Lidové noviny că fratele său, pictorul Josef Čapek, a fost cel care i-a sugerat denumirea.Etimologia cuvântului este legată de termenul din slava veche „robota”, care se referă la perioada de muncă obligatorie pe care iobagii trebuiau să o presteze pentru nobili. În contextul istoric al Europei Centrale, acest termen purta o conotație grea de servitute și lipsă de libertate. Înainte de „R.U.R.”, literatura și știința foloseau termenul „automat” pentru a descrie mecanismele care imitau mișcările umane, însă viziunea lui Čapek a schimbat paradigma.Interesant este că roboții lui Čapek erau creați prin metode chimice și biologice, fiind mai apropiați de conceptul modern de „android” sau „clonă” decât de cel de mașinărie electronică. Această distincție este crucială pentru a înțelege că, inițial, robotica a fost o critică socială la adresa industrializării excesive și a dezumanizării forței de muncă. Impactul piesei a fost atât de mare încât, în 1942, Isaac Asimov a extins conceptul prin formularea celor „Trei Legi ale Roboticii”, consolidând locul cuvântului în lexiconul științific modern.