Aproximativ 80% dintre oameni sunt „secretori”, ceea ce înseamnă că grupa lor sanguină poate fi detectată în salivă, transpirație sau lacrimi.

Capacitatea de a secreta antigenele sistemului ABO în fluidele exocrine a fost documentată pentru prima dată în anii 1930. Acest proces este determinat genetic de gena FUT2, situată pe cromozomul 19, care codifică enzima alfa-1,2-fucoziltransferază. Această enzimă este responsabilă pentru sinteza antigenului H în țesuturile mucoase și în glandele salivare, transformând fluidele în indicatori ai grupei sanguine.Studiile arată că statutul de secretor influențează semnificativ compoziția microbiomului intestinal. Antigenele eliberate în tractul digestiv servesc drept receptori sau hrană pentru bacterii specifice, precum speciile de Bifidobacterium. Din acest motiv, persoanele secretoare au adesea o floră intestinală mai diversă și o rezistență diferită la infecții bacteriene și virale comparativ cu nesecretorii.În medicina legală, această trăsătură a fost revoluționară înainte de apariția testelor ADN moderne. Criminaliștii puteau identifica suspecții analizând urme de salivă de pe mucuri de țigară sau timbre poștale. Chiar și astăzi, cercetările de la instituții precum Universitatea din Copenhaga explorează modul în care statutul de secretor afectează susceptibilitatea la norovirus și infecția cu Helicobacter pylori.