Marea Piramidă din Giza nu a fost construită de sclavi, ci de muncitori calificați și bine plătiți.

Dovezile cruciale care infirmă mitul sclaviei au fost descoperite în 1990 de arheologii Zahi Hawass și Mark Lehner în apropierea piramidelor. Aceștia au scos la lumină mormintele constructorilor, amplasate într-un loc de onoare lângă monumentul regal, o poziție interzisă sclavilor. Analiza osteologică efectuată de cercetători a demonstrat că muncitorii beneficiau de îngrijiri medicale complexe, precum fixarea oaselor rupte și chiar operații pe creier, proceduri extrem de costisitoare în Vechiul Regat.Orașul muncitorilor, cunoscut sub numele de Heit el-Ghurab, includea facilități masive de producție alimentară. Descoperirile arheozoologice indică faptul că se sacrificau zilnic vite, oi și capre pentru a asigura o dietă bogată în proteine, necesară efortului fizic intens. Se estimează că peste 1.800 de kilograme de carne erau consumate zilnic, un lux pe care doar o forță de muncă prețuită de stat l-ar fi putut primi.Sistemul de organizare era bazat pe unități numite „phyles”, grupuri de aproximativ 2.000 de oameni împărțite în unități mai mici de câte 10. Inscripțiile găsite în interiorul piramidei, precum „Echipa de băutori a lui Menkaure”, sugerează un spirit de camaraderie și mândrie profesională. Această structură socială complexă demonstrează că piramida a fost un proiect de unitate națională, nu rezultatul muncii forțate, fiind construită în timpul domniei faraonului Khufu, între anii 2580 și 2560 î.Hr.