Celebrul parc High Line din New York a fost o cale ferată abandonată care s-a transformat natural într-o grădină suspendată.

Construită în anii 1930, linia ferată West Side Elevated Highway a servit drept arteră vitală pentru transportul de mărfuri până la ultimul transport de carne congelată din 1980. Timp de un sfert de secol, structura a fost supusă unui proces biologic numit succesiune ecologică primară și secundară. Semințele transportate de vânt și de păsările migratoare s-au prins în stratul subțire de pământ format din degradarea traverselor de lemn și acumularea de praf.Botanistul Richard Stalter a documentat în perioada de abandon peste 160 de specii de plante care au crescut spontan pe structură. Acest fenomen a demonstrat reziliența naturii în medii urbane ostile, unde plantele au supraviețuit fără intervenție umană în condiții de drenaj rapid și expunere extremă la soare. Fundația Friends of the High Line, fondată în 1999 de Joshua David și Robert Hammond, a folosit acest peisaj sălbatic drept argument principal împotriva demolării.Arhitecții peisagiști James Corner Field Operations și Piet Oudolf au proiectat parcul actual pentru a imita această ecologie spontană. Ei au selectat plante perene și ierburi care reflectă speciile originale descoperite pe șine, menținând biodiversitatea locală. În prezent, parcul găzduiește peste 500 de specii de plante și arbori, demonstrând cum infrastructura industrială poate deveni un plămân verde sustenabil pentru orașe.