Ligamentele lui Cooper susțin structura sânilor, iar odată ce se întind, acestea nu își mai revin niciodată la forma inițială.

Ligamentele suspensorii ale lui Cooper au fost descrise pentru prima dată în anul 1840 de către chirurgul și anatomistul britanic Sir Astley Cooper. Aceste structuri sunt benzi subțiri de țesut conjunctiv fibros care traversează glanda mamară, conectând fascia profundă a mușchiului pectoral de dermul pielii. Rolul lor principal este de a menține integritatea structurală și forma estetică a bustului.Din punct de vedere biomecanic, aceste ligamente sunt compuse în principal din colagen și au o cantitate foarte mică de elastină. Această compoziție le oferă o rezistență mare la tracțiune, dar o capacitate de recuperare elastică extrem de limitată. Atunci când sunt supuse unei tensiuni prelungite sau unor șocuri mecanice repetate, fibrele de colagen suferă micro-rupturi și se alungesc permanent.Un studiu realizat de Universitatea din Portsmouth a demonstrat că, în timpul alergării, sânii se pot mișca până la 15 centimetri pe verticală, lateral și înainte-înapoi. Această mișcare multidimensională exercită o forță imensă asupra ligamentelor lui Cooper, accelerând procesul numit ptoză mamară. Fără suport extern, gravitația și masa țesutului adipos duc inevitabil la pierderea fermității, singura soluție de corectare fiind mastopexia chirurgicală.