Smartphone-ul tău este de milioane de ori mai puternic decât computerele folosite de NASA pentru a trimite oameni pe Lună.

Sistemul informatic de la bordul misiunii Apollo 11, cunoscut sub numele de Apollo Guidance Computer (AGC), a fost o minune a ingineriei anilor '60, dar specificațiile sale sunt minuscule conform standardelor actuale. AGC funcționa la o frecvență de aproximativ 1,024 MHz și dispunea de doar 2.048 de cuvinte de memorie RAM și 36.864 de cuvinte de memorie ROM. În termeni moderni, aceasta înseamnă aproximativ 4 KB de RAM și 72 KB de stocare, o capacitate insuficientă chiar și pentru a stoca un singur e-mail text simplu.Prin comparație, un smartphone modern echipat cu un procesor de ultimă generație, cum este un cip din seria Apple A sau Qualcomm Snapdragon, rulează la frecvențe de peste 3 GHz. Aceasta înseamnă că procesorul telefonului este de peste 3.000 de ori mai rapid în termeni de frecvență brută, însă arhitectura modernă îi permite să execute mult mai multe instrucțiuni pe secundă. Estimările arată că un smartphone este de peste 100 de milioane de ori mai puternic decât computerul care a ghidat modulul lunar.Evoluția spectaculoasă este guvernată de Legea lui Moore, care a prezis că numărul de tranzistori de pe un microcip se va dubla aproximativ la fiecare doi ani. În timp ce AGC folosea aproximativ 2.800 de circuite integrate, un procesor modern conține peste 15 miliarde de tranzistori pe o suprafață de câțiva milimetri pătrați. Această densitate incredibilă permite dispozitivelor noastre să gestioneze sarcini complexe, precum inteligența artificială sau redarea video 4K, lucruri care erau de neconceput pentru inginerii NASA în 1969.