O singură picătură de săpun poate propulsa o barcă mică pe apă prin modificarea tensiunii superficiale.

Efectul Marangoni a fost descris pentru prima dată în detaliu de fizicianul italian Carlo Marangoni în teza sa de doctorat din anul 1865. Acest fenomen explică transferul de masă de-a lungul unei interfețe între două fluide datorită unui gradient de tensiune superficială. În cazul bărcii cu săpun, moleculele de detergent sunt agenți tensioactivi care reduc forța de coeziune a apei.Lichidul cu tensiune superficială ridicată trage mai puternic decât cel cu tensiune scăzută, creând un flux de suprafață. Acest principiu este vizibil și în celebrul fenomen al „lacrimilor de vin” de pe pereții paharelor, unde evaporarea alcoolului modifică tensiunea locală. Viteza cu care se propagă acest efect poate fi surprinzător de mare, atingând zeci de centimetri pe secundă în condiții ideale.Cercetările moderne publicate în reviste precum Nature Communications utilizează acest efect pentru a manipula microparticulele fără contact fizic. În tehnologia „lab-on-a-chip”, cercetătorii folosesc gradienți termici sau chimici pentru a ghida picături minuscule prin circuite complexe. Această metodă este esențială în bioinginerie pentru diagnosticarea rapidă a bolilor folosind volume infime de probe biologice.